calcate de aceleasi picioare jegoase .
in gradina noastra nu mai creste iarba,
visele au incoltit si isi arata florile.
pasta lor ne coloreaza viata,
dar depaseste linia...
sub acest nor depresiv, de fericire,
masca de gaze e inutila,
...respir printr-un copac
trimite-ti in mine
ura, dispretul, ignoranta!
oricum, sunt ale mele,
lacomia mea le doreste,
pot tine ochii deschisi in fata lor.
nu voi intoarce spatele,
inca sper la o picur de recunostiinta,
ce-mi va racorii fata mutilata
ce afiseaza un zambet etern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu