Rădăcina

e un pact ce l-am făcut cu ei,
de mic.

din putregaiul ce-l aruncă,
fac aer.

din când în când mai bate vântul,
tremur.

un lac liniştit,
şi eu arunc cu frunze în el.

mici unde se avăntă spre mine,
le simt.

e atât de clar,
văd peştii cum se ascund sub pietre.

şi acel copac ce-i face umbră,
sunt eu.

Vitraliul

sunt o lumânare aprinsă în mijlocul zilei

un biped cu unghii scurte

sărăcia oaselor ce vomită calciu

sunt o pungă plină de cuvinte

un urlet de dispărere 

infecţia ce-mi leagă corpul de pământ

sunt liniştea unui copil surd

un zâmbet plin de cioburi 

creion întins pe podul palmei

sunt tot ceea ce urăsc că sunt

un om ce-n silă mă îmbrăţişez 

şi-mi scutur carnea de sub unghii

sunt ceea ce vrei tu să fiu

un om docil scuipând smaralde 

o privire de psihopat lăsată-n cuier afară

sunt 

câte o bucată de sticlă din vitraliul vostru

pământ şi oase şi apă mă ţin părtaş ascuns

Paralela 8

iar am mancat din ghena lasata nepazita
artificii isi etaleaza frumusetea in pieptul meu
si tot ce ramane e acel fum inecacios

-urlu la foaia asta sa se scrie singura-

imi vezi imaginea intr-o oglinda
murdara de praful tusit
atunci cand pietre mi-au faramitat capul

-mai tusesc si de la tigari-


plutind in deriva
sufletul mi  se scurge printre alge si nisip
gasind fundul oceanului de regrete

-am inghitit cativa litri de apa-


doar in jurul focului tau ma pot incalzii
doar tu ma poti vedea clar sub gheata
inghit in sec acum..