de mic.
din putregaiul ce-l aruncă,
fac aer.
din când în când mai bate vântul,
tremur.
un lac liniştit,
şi eu arunc cu frunze în el.
mici unde se avăntă spre mine,
le simt.
e atât de clar,
văd peştii cum se ascund sub pietre.
şi acel copac ce-i face umbră,
sunt eu.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere