Orfan

Am invatat sa rad  cand altii au plans pentru mine,
Am invatat sa rad cand altii au ras langa mine.
Am invatat sa iert, cu  zambetul pe fata,
Am invatat sa plang cand zambetul era de fatada ,
Am invatat sa uit, mici greseli ce adanc au sapat,
Am invatat sa sa fug , cand vocea ta nu m`ajutat,
Am invatat sa strang, nebunie si multa pudoare,
Am invatat s`apropii lucruri ce au in ele multa oroare,
Am invatat ca acel ce binele iti vrea,
Maine in doua secunde, gandu`si poate schimba!

Si stiu ca ...

Visele sunt, doar frustrari ce`ti apar pe masa,
Neasteptate si mereu mascate,
Ele nu dor, ele creeaza antipatie
Si o falsa speranta ca ceva o sa mai fie!

Dar, acum nu inteleg...

Nu inteleg cum viata te loveste cand defapt ea te iubeste,
Nu inteleg de ce lozul castigator nu  iti prieste,
Nu inteleg cum altii pot trece peste cele,
Ce te arunca in nestiut,
Te prind in brate ,
Dar tot simti ca ai cazut!

Timp pentru noi..

Langa un foc parasit
Ar sta vesnic vesnic nebunia ,
Ca o alintare simpla,
Ca o pasare de mult apusa.

Langa negura dreptatii
Ar sta ostirile sortii,
Singurii paznici ce nu pot
Seara a avea imagini rele.

Langa tine , seara,
Doar un un nebun de negru ar sta,
Sa`ti pazeasca somnul
Ce fragil se poate sfarama.

Resemnare

Rau purtat de fericire,
Inglobat de a ta fire ,
De ceva nevinovat,
De un copil profund ratat!

Ce nu stii este c`afara
Ploua, ninge, si e seara ,
Si tu stai, te uiti la ele,
Te`ai pierdut, manjesti in rele.

Noi nu stim cum am putea
Speranta tie a`ti reda,
Da` stim lucru cert, nebun
Ca te`ai arunca si`acum.

Stim ca inima cea verde
Nu e tinta pe perete,
Ci e boala nestiuta
De prieteni combatuta!

Resemnare, resemnare,
E ca un boboc de floare
Strivita cu`n zambet larg
Si cu`n sentiment prea vag!

Ai ce multi dimineata vor
Cald in bezna, visu` lor
Ai si dorul  de`a lupta
Cu frica si cu moartea!

Dar nu stii, ratat devreme,
Ai in cap numai probleme
Vezi negru in albu` sur
Vezi verde in rosu` pur!

Acum eu , cu tine si el
Suntem trei,  nimic lafel
Ce sa ne adune , scada
Sa plutim pe pietre`n cada!

Ai aflat copil rebel,
Ca Ala ti`a lasat un ser
Si gandesti, alta bai frate
Lame curbe , esti departe!

Strong pe fapt, n`ai cum sa zici
Poti decat sa te oftici
C`ai stiut ca`n tinerete
Viata`nseamna batranete!

Sangele taiat de soare ..

Vis purtator de oroare
Ce apari cand lumea piere
Clar, mutat pe langa soare,
Chiar cand rana scuipa miere!

Vis Nebun , pierdut in zare
De un sol ce a vestit,
Ca intins peste acea mare
Totu`n aer a murit!

Vis crapat de crai ranit
Ce`a plecat oripilat
Cand de moarte a fost zarit
Si in sange`a fost scaldat!

Vis ce nu tine o seara
Ci doar trei minute pline,
Catarat pe`o schela lunga
Cu venele el se tine!

Vis furat, ascuns in luna
Amarat si numai oase,
Protejat de lumea buna
Ce se`mparte`n mi de rase!

Asta`i vis, nenoricire,
Picat in sus , necontrolat,
Dar cu`n strop de "fericire"
Haul sub el s`a surpat !

Pain

Ceea ce el nu stia
Si viata ii ascundea
Sub o movila scortoasa
Aparatoare majestuasa
Avea sa ii schimbe viata
Si sa`i aduca speranta
La ceva mai bun si..cred
Ca nu folosea un tet..

Banuiala`i orbitoare,
Dar calcatul pe carare
Este lipsit de culoare.

Un simplu pas ce`l facea
Descult pe cuie calca..
Dar minte nu se`nvata
Iar rana se adancea..

Lucruri de`o natura dura
Ce te scot pe aratura
Si`ti dai palme , si nu ai
Forta de a trage din pai..

Simplu, detestat de zei
Bucurie in ochii mei
Zambet fals, mare stupoare
Ce doar Afrodita are.

Dar destul despre cei duri
Ca Ares si ai lui suri .
Acum este despre el
Un barbat ce`i baietel.

In cautarea`i de fericire
A uitat despre iubire
Ca nu e conditionata
E doar o ruleta sparta.
Ce intre`i spatiile goale
Zac acoperit de voale
Cratere imense, fripte,
Si`nauntru numai cripte.

Astfel micutu gigant
A aflat stupefiat,
Despre fata ce ii poarta
Sentimentele gramada,
A aflat ca si in gri
Lumina poate zari
Sentiment de fericire
Ce`l chinuie in nestire

Bucuria vrea sa`l toace
Si`i infige mii de ace
Si descopera ca ea
Era simpla , nu avea
Decat pe cine demult
Profund , rece, cunostea .

Si atunci, moale ,zambind
Buzele si le`a unit
Dintr`o data strans! tacut!
Sentimentu` a disparut..

Ca un blestem care
Dupa ce te chinui tare,
Sterge tot ce ai pus
Si te coboara chiar de sus!

Asa`i viata , dar el stie
Ca mai sunt inca o mie
Din cel teanc de sageti tari
Ce pot taia si stejari
Si el stie , ca se poate
Inima s`o rupi jumate
Si sa pastrezi pentru tine
Sangele ce  arde bine !

Doua puncte..

Zambetul umil
Devine realitate ,
Atunci cand ploaia rece
Iti cade , lovind  pe spate.

Si simti ca poate,
Chiar pentru un moment
Acea privire lunga
Te`a lovit permanent.

Imagine smerita
Ce are un dulce context
Face ca o seara
Sa devina pretext.

Sau motiv ..
Pentru cel care
Te priveste, rade scurt
Si te vede a lui mare.

Poate ca nu este  bine
Poate ca este   gresit ,
Ca in prezenta luminii
Sa te simti un om smerit.

O timida alungare
Despre cum este firesc
Sa aruci , sa spui in zare
Falsul cutit Te Iubesc.

Cel ce spune ca nu`i bine
Sa arati, sa simti , sa speri
E acel ce lama adanca ,
L`a strapuns prea multe veri.

Eu sunt..doua puncte,
Un copil ciudat ,
O raritate clara
Ce cu bestii a dansat .

Noaptea, Stapana mintii...

Lunga`i privire asteapta,
Sa`ntalneasca visu nopti
Ce nu poate decat vara
Da piept cu navala sortii.

Tristetea`i  asurzitoare
Si nu poti ca sa te scuturi,
De acele negre vise
Semanand cu negrii fluturi.

Lucruri simple ce dintr`una
Apar specii ce doneaza,
Cate`o amintire tandra
Sufletu de`i coloreaza.

Dar sunt si parsive teluri
Ce`au pus semn si au jurat
Amintirea de ti`o arata
Seara intreaga ti`au stricat.

Si incerci cu renegare
Mintea data de la sfinti,
S`o inseli, si sti ca doare
Dar , continui sa te minti...

Dupa`o lunga asteptare ,
Iti dai seama ce conteaza ,
Suflet nobil pus dealungul
Prin tarie el socheaza.

Cum si ciorile au mama,
Iar taunii zbor in carduri,
Asa amintirea toata
Nu vrea decat sa te bucuri.

Lucru putrezit de`a dreptu
Ascuns bine sub o cana,
Nu`si da seama ca prin gesturi,
Lama ti`o intoarce`n rana...

Asa vis, asa cosmar,
Greu devine realitate,
Si te minti, cu patos vrei
Ochii sa`ti auda soapte.

Cuvinte bine plasate,
Rostite parca`ntr`o vraja,
Cu miscarea rasucita
Peste cel ce sta de straja.

Si te ia de mana , tare,
Si te scoate din abis,
Verzi culori, peste tot soapte,
Cosmarul devine vis.

Si alergi , si sti ca ura,
E departe , stand pe veacuri,
Tu te bucuri , calda`i mana,
Ce topeste gheata`n lacuri.

Dar mintea nepasatoare,
Si`ti aduce un colier,
Pe care scrie , patat,
" Maine, vei pati lafel"

Si`ti dai seama, ca nu tine,
Ca a fost doar de moment
Vrei sa uiti de lucruri ,care,
Pateaza chiar permanent.

Oricum, visul nu iti piere,
Chiar mahnit, putin dispare,
Si noi stim ca dupa ploaie,
Mereu iese cate`un soare...

De ce,oare?!

Intr`o seara, ca de vara ,
Unde doar luna privea,
La un baiat ce a lui minte ,
Inima ii asculta.

Tras in cap si rupt dealungul
Ganduri negre`si ascundea ,
Si`ncerca sa uite dorul
Ce fata il provoca.

Si el nu stia cum poate,
O fiinta neinsemnata
Ce prin a ei puritate
I`a ascuns inima toata.

Stele ce pareau ascunse
Chipul tandru`i conturau
Neintelese si parsive ,
Sentimentele`i infloreau

Ce`n bataia unei trestii,
Drum de pietre strabateau,
El vedea decat o raza,
Altii nu stiu ce vedeau.

Caci in spatele lor, vesel,
Lucruri slabe s` aratau,
Fericirea sa apara
Lacas sfant ei tot schimbau.

Dar asta e doar o poveste,
Iar baiatu apasat,
Cu lucruri ce nu au noima,
Sufletul si l`a varsat.

Si arata ca o umbra
Facuta de luna plina,
Nici lui nu`i vine a crede,
Durerea cat poat` sa  tina..

Si ii sparge ,acel lucru
Cu care simti un fior,
Si`o bataie slap pulsata
Provocata de acel dor.

Asta este spaima sorti,
Unde lucrurile iti par
Rupte din acel prapad,
De unde si bestii sar.

So, now acel baiat,
Se gandeste ca sa tina
La `cea fata intunecata,
Unde vede o lumina.

O lumina sclipitare
Plina de sens si culoare.

Impas...

Sa vorbim de suferinta
Ce iti zguduie credinta,
Ce te poarta peste valari
Si te duce peste dealuri
Intr`un loc ferit de soare
Unde nimeni nu mai moare,
Fiindca totu`i un cavou
Unde tot miroase a nou,
Si de unde daca pleci
Peste multe ai sa treci,
Si`ti doresti sa te intorci
Unde mai bine te coci.

Acesta este locu`n care
Suferinta doare tare,
Unde cand te`ai afundat
N`o sa iesi decat marcat
Si`o sa vrei cu disperare
Nasul sa`ti simta o floare
Si atunci sa te strapunga
In piept, o sageata lunga ,
Fiindca asta`i semnul cel dorit
De omul ce`i pribegit,
Ce`si gaseste buna cale
Doar in neagra`i izolare.

Dar cum fiecare`n parte
Sentimentele le arde
Si lasa in urma scrum
Dovada acelui drum
Pe care te duci cu`n vis
Dar te afunzi in abis
Si simti ca te trage`un dor
De`a simti a tuturor
Calda strangerea de mana
Ce o simti o saptamana,
Fiindca asa simplu si istet
Te scoate si din inghet.

Asa ca a suferii
Nu`i egal cu a murii,
Fiindca toti in viata avem
Momente de care vrem
Sa uitam cu disperare
Si sa mirosim o floare.

Nou

 Inca invat ca sa iubesc,
 Lucruri simple ma`n grozesc
 Dar nu`i chin sau agonie,
 E a mea placere vie.
 O placere tumultoasa
 Lansata de`o fatza falsa,
 Ce de toti e folosita 
 Ca`o speranta irosita.


 Iar cei doi ce te privesc,
 Iar acea cu ce`ti vorbesc
 Sunt pierdute ca un fulg 
 In al desertului imens lung.
 Ei sunt stati de fericirea 
 Ce se imbina cu iubirea  
 Imens sentiment sculptat ,
 Intr`un suflet nevinovat.


 Ea`i aceea ce iti pare
 Mai frumoasa ca o floare 
 Ce prin puritatea sa ,
 Inimi poate curata.
 Si iti poate face bine
 Numai uitandu`se la tine,
 Si`n momentul cela de vis
 Esti tarat pana`n abis. 


 Si nu stii ce sa mai faci ,
 Vrei nu vrei , incepi sa taci
 Inima o ai marcata,
 In juru`i simti sarma ghimpata.
 Iara sufletu`ti e mascat 
 De`o iubire de-Imparat
 Ce`a adus deodat cu ea ,
 Lumina in fata ta. 


 Stii ca nu mai ai scaparare,
 Sentimentu`i foarte tare 
 Si tu vrei in sinea ta
 Ca sa ii oferi ceva.
 Zambetul pe care`l stii, 
 Clarele sperante vii, 
 Dorinta de a`i fi bine
 Scoate sufletul din tine.

 Si te simti neputincios
 In fata unui colos
 Ce`ti aduce printre randuri,
 Doar placere sa te bucuri. 
 Si tu vrei ca sa dureze,
 Toata viata sa`ti vibreze
 Acel sentiment placut
 Ce nu poate fi vandut.

 Iar cat ne vegheaza un soare
 Suferinta pe loc moare,
 Si nu stai sa te gandesti
 Cat de mic pe lume esti. 
 Si tu faci ce crezi ca`i bine
 Pentru ea, si pentru tine, 
 Si poate gasesti in Nou
 Bucuria sufletului tau. 

Cer senin de primavara...

Tot ce`i menit pentru tine,
Tot ce`i viu si este sfant,
O sa ti`l aduc aproape
Langa tine, pe pamant.


Tot ce`n zare se arata
Si il vezi plapand colos,
El cu bratele`i deschise,
Te`ar intampina sfios.


Dar nu poate,si priveste
La albastrul cerului,
Doar acesta`l mai alina,
Asta este felul lui.


El nu stie cum sa`ti arate
Ca esti apa ce`l hraneste, 
Iar cand treci pe langa el,
Suflarea brusc i se opreste.


Si se`ntoarce, si incearca,
Numele`i pe buze arde,
Cu o miscare negandita
Brusc, el scoate niste soapte.


Temerea`i ingheata vorba
Iar privirea`i cade brusc,
Inima ii bate tare
Pieptu` parca`i e strapuns.


Dar ea trece, el suspina
De durere si povara,
Si ramane doar cu`n dor,
Cer senin de primavara...