Sa`ntalneasca visu nopti
Ce nu poate decat vara
Da piept cu navala sortii.
Tristetea`i asurzitoare
Si nu poti ca sa te scuturi,
De acele negre vise
Semanand cu negrii fluturi.
Lucruri simple ce dintr`una
Apar specii ce doneaza,
Cate`o amintire tandra
Sufletu de`i coloreaza.
Dar sunt si parsive teluri
Ce`au pus semn si au jurat
Amintirea de ti`o arata
Seara intreaga ti`au stricat.
Si incerci cu renegare
Mintea data de la sfinti,
S`o inseli, si sti ca doare
Dar , continui sa te minti...
Dupa`o lunga asteptare ,
Iti dai seama ce conteaza ,
Suflet nobil pus dealungul
Prin tarie el socheaza.
Cum si ciorile au mama,
Iar taunii zbor in carduri,
Asa amintirea toata
Nu vrea decat sa te bucuri.
Lucru putrezit de`a dreptu
Ascuns bine sub o cana,
Nu`si da seama ca prin gesturi,
Lama ti`o intoarce`n rana...
Asa vis, asa cosmar,
Greu devine realitate,
Si te minti, cu patos vrei
Ochii sa`ti auda soapte.
Cuvinte bine plasate,
Rostite parca`ntr`o vraja,
Cu miscarea rasucita
Peste cel ce sta de straja.
Si te ia de mana , tare,
Si te scoate din abis,
Verzi culori, peste tot soapte,
Cosmarul devine vis.
Si alergi , si sti ca ura,
E departe , stand pe veacuri,
Tu te bucuri , calda`i mana,
Ce topeste gheata`n lacuri.
Dar mintea nepasatoare,
Si`ti aduce un colier,
Pe care scrie , patat,
" Maine, vei pati lafel"
Si`ti dai seama, ca nu tine,
Ca a fost doar de moment
Vrei sa uiti de lucruri ,care,
Pateaza chiar permanent.
Oricum, visul nu iti piere,
Chiar mahnit, putin dispare,
Si noi stim ca dupa ploaie,
Mereu iese cate`un soare...
