Nu e frica, nu stiu ce e.
tocmai ce am cumparat tot si astept sa plec,
nu stau la umbra...
las soarele sa ma loveasca asa cum vrea el.
De ce imi bate inima asa tare ?
" -Nu te supara, ai o fisa? "
ma uit in jos,
nu indraznesc sa ma intorc,
buzele-mi sunt doua tancuri rusesti,
ce fara senile nu se pot misca.
cuvintele vibreaza in capul meu,
sunt ca un ceas desteptator, vechi si stricat,
si totodata,
un cantec din inima muntilor.
Imi intind umbra peste a ei,
parca ne strangem de mana,
printre gume lipite de astfalt si gunoaie
frumosul devine realitate,
in acel mediu obscur si jegos.
intorc capul,
iar cu o privire aruncata cu coltul ochilor
ii musc satisfacut de chip.
-Nu am , imi cer scuze!
cum nu esti ea,
plamanii-mi trag aceasi cantitate de aer
ca acum doua veri.
imi mut iarasi privirea in neantul obscur,
inca astept cu o fisa in mana
si cu un carut gol in spate
sa mai cumparam ceva...
