De ce,oare?!

Intr`o seara, ca de vara ,
Unde doar luna privea,
La un baiat ce a lui minte ,
Inima ii asculta.

Tras in cap si rupt dealungul
Ganduri negre`si ascundea ,
Si`ncerca sa uite dorul
Ce fata il provoca.

Si el nu stia cum poate,
O fiinta neinsemnata
Ce prin a ei puritate
I`a ascuns inima toata.

Stele ce pareau ascunse
Chipul tandru`i conturau
Neintelese si parsive ,
Sentimentele`i infloreau

Ce`n bataia unei trestii,
Drum de pietre strabateau,
El vedea decat o raza,
Altii nu stiu ce vedeau.

Caci in spatele lor, vesel,
Lucruri slabe s` aratau,
Fericirea sa apara
Lacas sfant ei tot schimbau.

Dar asta e doar o poveste,
Iar baiatu apasat,
Cu lucruri ce nu au noima,
Sufletul si l`a varsat.

Si arata ca o umbra
Facuta de luna plina,
Nici lui nu`i vine a crede,
Durerea cat poat` sa  tina..

Si ii sparge ,acel lucru
Cu care simti un fior,
Si`o bataie slap pulsata
Provocata de acel dor.

Asta este spaima sorti,
Unde lucrurile iti par
Rupte din acel prapad,
De unde si bestii sar.

So, now acel baiat,
Se gandeste ca sa tina
La `cea fata intunecata,
Unde vede o lumina.

O lumina sclipitare
Plina de sens si culoare.

Impas...

Sa vorbim de suferinta
Ce iti zguduie credinta,
Ce te poarta peste valari
Si te duce peste dealuri
Intr`un loc ferit de soare
Unde nimeni nu mai moare,
Fiindca totu`i un cavou
Unde tot miroase a nou,
Si de unde daca pleci
Peste multe ai sa treci,
Si`ti doresti sa te intorci
Unde mai bine te coci.

Acesta este locu`n care
Suferinta doare tare,
Unde cand te`ai afundat
N`o sa iesi decat marcat
Si`o sa vrei cu disperare
Nasul sa`ti simta o floare
Si atunci sa te strapunga
In piept, o sageata lunga ,
Fiindca asta`i semnul cel dorit
De omul ce`i pribegit,
Ce`si gaseste buna cale
Doar in neagra`i izolare.

Dar cum fiecare`n parte
Sentimentele le arde
Si lasa in urma scrum
Dovada acelui drum
Pe care te duci cu`n vis
Dar te afunzi in abis
Si simti ca te trage`un dor
De`a simti a tuturor
Calda strangerea de mana
Ce o simti o saptamana,
Fiindca asa simplu si istet
Te scoate si din inghet.

Asa ca a suferii
Nu`i egal cu a murii,
Fiindca toti in viata avem
Momente de care vrem
Sa uitam cu disperare
Si sa mirosim o floare.

Nou

 Inca invat ca sa iubesc,
 Lucruri simple ma`n grozesc
 Dar nu`i chin sau agonie,
 E a mea placere vie.
 O placere tumultoasa
 Lansata de`o fatza falsa,
 Ce de toti e folosita 
 Ca`o speranta irosita.


 Iar cei doi ce te privesc,
 Iar acea cu ce`ti vorbesc
 Sunt pierdute ca un fulg 
 In al desertului imens lung.
 Ei sunt stati de fericirea 
 Ce se imbina cu iubirea  
 Imens sentiment sculptat ,
 Intr`un suflet nevinovat.


 Ea`i aceea ce iti pare
 Mai frumoasa ca o floare 
 Ce prin puritatea sa ,
 Inimi poate curata.
 Si iti poate face bine
 Numai uitandu`se la tine,
 Si`n momentul cela de vis
 Esti tarat pana`n abis. 


 Si nu stii ce sa mai faci ,
 Vrei nu vrei , incepi sa taci
 Inima o ai marcata,
 In juru`i simti sarma ghimpata.
 Iara sufletu`ti e mascat 
 De`o iubire de-Imparat
 Ce`a adus deodat cu ea ,
 Lumina in fata ta. 


 Stii ca nu mai ai scaparare,
 Sentimentu`i foarte tare 
 Si tu vrei in sinea ta
 Ca sa ii oferi ceva.
 Zambetul pe care`l stii, 
 Clarele sperante vii, 
 Dorinta de a`i fi bine
 Scoate sufletul din tine.

 Si te simti neputincios
 In fata unui colos
 Ce`ti aduce printre randuri,
 Doar placere sa te bucuri. 
 Si tu vrei ca sa dureze,
 Toata viata sa`ti vibreze
 Acel sentiment placut
 Ce nu poate fi vandut.

 Iar cat ne vegheaza un soare
 Suferinta pe loc moare,
 Si nu stai sa te gandesti
 Cat de mic pe lume esti. 
 Si tu faci ce crezi ca`i bine
 Pentru ea, si pentru tine, 
 Si poate gasesti in Nou
 Bucuria sufletului tau. 

Cer senin de primavara...

Tot ce`i menit pentru tine,
Tot ce`i viu si este sfant,
O sa ti`l aduc aproape
Langa tine, pe pamant.


Tot ce`n zare se arata
Si il vezi plapand colos,
El cu bratele`i deschise,
Te`ar intampina sfios.


Dar nu poate,si priveste
La albastrul cerului,
Doar acesta`l mai alina,
Asta este felul lui.


El nu stie cum sa`ti arate
Ca esti apa ce`l hraneste, 
Iar cand treci pe langa el,
Suflarea brusc i se opreste.


Si se`ntoarce, si incearca,
Numele`i pe buze arde,
Cu o miscare negandita
Brusc, el scoate niste soapte.


Temerea`i ingheata vorba
Iar privirea`i cade brusc,
Inima ii bate tare
Pieptu` parca`i e strapuns.


Dar ea trece, el suspina
De durere si povara,
Si ramane doar cu`n dor,
Cer senin de primavara...