De ce,oare?!

Intr`o seara, ca de vara ,
Unde doar luna privea,
La un baiat ce a lui minte ,
Inima ii asculta.

Tras in cap si rupt dealungul
Ganduri negre`si ascundea ,
Si`ncerca sa uite dorul
Ce fata il provoca.

Si el nu stia cum poate,
O fiinta neinsemnata
Ce prin a ei puritate
I`a ascuns inima toata.

Stele ce pareau ascunse
Chipul tandru`i conturau
Neintelese si parsive ,
Sentimentele`i infloreau

Ce`n bataia unei trestii,
Drum de pietre strabateau,
El vedea decat o raza,
Altii nu stiu ce vedeau.

Caci in spatele lor, vesel,
Lucruri slabe s` aratau,
Fericirea sa apara
Lacas sfant ei tot schimbau.

Dar asta e doar o poveste,
Iar baiatu apasat,
Cu lucruri ce nu au noima,
Sufletul si l`a varsat.

Si arata ca o umbra
Facuta de luna plina,
Nici lui nu`i vine a crede,
Durerea cat poat` sa  tina..

Si ii sparge ,acel lucru
Cu care simti un fior,
Si`o bataie slap pulsata
Provocata de acel dor.

Asta este spaima sorti,
Unde lucrurile iti par
Rupte din acel prapad,
De unde si bestii sar.

So, now acel baiat,
Se gandeste ca sa tina
La `cea fata intunecata,
Unde vede o lumina.

O lumina sclipitare
Plina de sens si culoare.