Impas...

Sa vorbim de suferinta
Ce iti zguduie credinta,
Ce te poarta peste valari
Si te duce peste dealuri
Intr`un loc ferit de soare
Unde nimeni nu mai moare,
Fiindca totu`i un cavou
Unde tot miroase a nou,
Si de unde daca pleci
Peste multe ai sa treci,
Si`ti doresti sa te intorci
Unde mai bine te coci.

Acesta este locu`n care
Suferinta doare tare,
Unde cand te`ai afundat
N`o sa iesi decat marcat
Si`o sa vrei cu disperare
Nasul sa`ti simta o floare
Si atunci sa te strapunga
In piept, o sageata lunga ,
Fiindca asta`i semnul cel dorit
De omul ce`i pribegit,
Ce`si gaseste buna cale
Doar in neagra`i izolare.

Dar cum fiecare`n parte
Sentimentele le arde
Si lasa in urma scrum
Dovada acelui drum
Pe care te duci cu`n vis
Dar te afunzi in abis
Si simti ca te trage`un dor
De`a simti a tuturor
Calda strangerea de mana
Ce o simti o saptamana,
Fiindca asa simplu si istet
Te scoate si din inghet.

Asa ca a suferii
Nu`i egal cu a murii,
Fiindca toti in viata avem
Momente de care vrem
Sa uitam cu disperare
Si sa mirosim o floare.