si s-au panicat
au aruncat cu creierii in pereti
s-au strivit din neputinta
ideologii ce-mi urla in cap
raurile de sange turbate
si cu deseuri esentiale
mi-au inundat tot corpul
si mi-au strivit gleznele
inafara de un tiuit chinuitor
nu mai aud nimic
si e atat de multa liniste
in jurul zgomotului
atat de curat in jurul meu
si eu
ma vad din jur
si acum nu ma mai vad
din piatra
incheieturile mi se fac lemn
si din beton
simt iar pamant sub mine
