Nou

 Inca invat ca sa iubesc,
 Lucruri simple ma`n grozesc
 Dar nu`i chin sau agonie,
 E a mea placere vie.
 O placere tumultoasa
 Lansata de`o fatza falsa,
 Ce de toti e folosita 
 Ca`o speranta irosita.


 Iar cei doi ce te privesc,
 Iar acea cu ce`ti vorbesc
 Sunt pierdute ca un fulg 
 In al desertului imens lung.
 Ei sunt stati de fericirea 
 Ce se imbina cu iubirea  
 Imens sentiment sculptat ,
 Intr`un suflet nevinovat.


 Ea`i aceea ce iti pare
 Mai frumoasa ca o floare 
 Ce prin puritatea sa ,
 Inimi poate curata.
 Si iti poate face bine
 Numai uitandu`se la tine,
 Si`n momentul cela de vis
 Esti tarat pana`n abis. 


 Si nu stii ce sa mai faci ,
 Vrei nu vrei , incepi sa taci
 Inima o ai marcata,
 In juru`i simti sarma ghimpata.
 Iara sufletu`ti e mascat 
 De`o iubire de-Imparat
 Ce`a adus deodat cu ea ,
 Lumina in fata ta. 


 Stii ca nu mai ai scaparare,
 Sentimentu`i foarte tare 
 Si tu vrei in sinea ta
 Ca sa ii oferi ceva.
 Zambetul pe care`l stii, 
 Clarele sperante vii, 
 Dorinta de a`i fi bine
 Scoate sufletul din tine.

 Si te simti neputincios
 In fata unui colos
 Ce`ti aduce printre randuri,
 Doar placere sa te bucuri. 
 Si tu vrei ca sa dureze,
 Toata viata sa`ti vibreze
 Acel sentiment placut
 Ce nu poate fi vandut.

 Iar cat ne vegheaza un soare
 Suferinta pe loc moare,
 Si nu stai sa te gandesti
 Cat de mic pe lume esti. 
 Si tu faci ce crezi ca`i bine
 Pentru ea, si pentru tine, 
 Si poate gasesti in Nou
 Bucuria sufletului tau.