Tot ce`i viu si este sfant,
O sa ti`l aduc aproape
Langa tine, pe pamant.
Tot ce`n zare se arata
Si il vezi plapand colos,
El cu bratele`i deschise,
Te`ar intampina sfios.
Dar nu poate,si priveste
La albastrul cerului,
Doar acesta`l mai alina,
Asta este felul lui.
El nu stie cum sa`ti arate
Ca esti apa ce`l hraneste,
Iar cand treci pe langa el,
Suflarea brusc i se opreste.
Si se`ntoarce, si incearca,
Numele`i pe buze arde,
Cu o miscare negandita
Brusc, el scoate niste soapte.
Temerea`i ingheata vorba
Iar privirea`i cade brusc,
Inima ii bate tare
Pieptu` parca`i e strapuns.
Dar ea trece, el suspina
De durere si povara,
Si ramane doar cu`n dor,
Cer senin de primavara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu