Vitraliul

sunt o lumânare aprinsă în mijlocul zilei

un biped cu unghii scurte

sărăcia oaselor ce vomită calciu

sunt o pungă plină de cuvinte

un urlet de dispărere 

infecţia ce-mi leagă corpul de pământ

sunt liniştea unui copil surd

un zâmbet plin de cioburi 

creion întins pe podul palmei

sunt tot ceea ce urăsc că sunt

un om ce-n silă mă îmbrăţişez 

şi-mi scutur carnea de sub unghii

sunt ceea ce vrei tu să fiu

un om docil scuipând smaralde 

o privire de psihopat lăsată-n cuier afară

sunt 

câte o bucată de sticlă din vitraliul vostru

pământ şi oase şi apă mă ţin părtaş ascuns