In lumea lor nu mai e nimic, si totusi, e totul.
Ei, stau cuminti trei zile,
nu cumva sa suspectam ceva.
............
Ajung jos, dupa o ploaie de lacrimi ce le pateaza costumele negre...
ei stau cuminti.
...........
sunt de toate varstele,
de toate staturile,
si sunt singurii ce nu-si doresc sa-si faca prieteni noi.
Cate minunatii s-or gasii acolo?
flori ce cresc invers, ale caror frunze sunt admirate, nu petale..
o liniste coplesitor de asurzitoare?
etichete pe fiecare piatra,
copii jeliti , ce se joaca in noroiul etern..
parinti ce-si invata odraslele sa mearga pe biciclete de lemn?
ochelarii pe care ii uitau peste tot, acum raman nemiscati,
aduc amintirea acelor ochi tulburi..
...........
ei nu vorbesc, dar spun prea multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu