Fac pauza de la a respira un minut..
vegetatia se usuca sub umbra propriei neputinte,
raman doar mormane de gunoi ce au trecut in nefiinta,
oamenii ies de sub pamant mai curati ca niciodata.
ne distrugem unii pe altii
vazand in ei inamicul ce zace in noi..
vrem sa fim ceea ce am fost candva
vrem sa fim oameni.
inspir, trag in mine toata cenusa..
totul straluceste in jur,
pana si sangele varsat de ei.
doar cainii se mai bucura de libertate,
o femeie batrana isi plange fiul,
un copil julit in genunchi plange pe asfaltul cald,
o mama naste doi copii vii, iar alta ...plange.
nu vreau sa expir ceea ce am strans in mine,
unghiile imi cresc negre,
parul mi se albeste si fac cinste pamantului
numai cu gandul ca as putea...respira normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu