Ajungi in pragul disperarii,
si cauti un abis,
un loc fara de loc
si te asterni pe panza vietii,
depasind conturul
si bucurandu-te ca esti special..
arunci idei ce doar tie ti se potrivesc
si speri ca nu esti singur,
dar mult mai mult
iti doresti sa nu fie adevarat.
esti singurul ce aplauda
la o piesa proasta de teatru,
iar toti in jurul tau
au fetele cusute, expresii lasate in cuier..
prefer sa ma numesc om,
nu omul sa ma numeasca pe mine.
Lumea asta se sufoca de prea multe idei aruncate..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu