caci pusi de-alungul, el ii depasea,
si incercau sa maltrateze aerul,
incercau sa-i dea o forma, precum Enescu la vioara...
si el urla, aruncand cu spini in timpanele mosilor.
Era forma lor de comunicare,
eu, inca nu o gasisem pe a mea.
Incet incet, umbra imi era prea mica,
si am ales sa sar din ea.
M-am refugiat in meleficul foilor de hartie,
ce m-au impresionat cu a lor tristete goala.
Pui de idei am aruncat pe ele,
si le-am lasat sa creasca,
vazandu-le cum se jucau in lumea sunetelor mute..
Dar au fugit,si s-au ascuns sub perna,
mi-au daramat serile cu ale lor soapte moi,
au rupt parti din mine sa se cuibareasca
pana cand,
la final,
m-am scurs pe-o foaie de hartie
ce-avea deja scris de altii un titlu,
" Lumea ".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu