Apa, praf, ma afund in noroi,
am ales sa ma scald in lacul sarat, ramasita a unui ocean
si acum, bate vantul
si aduce praful din urma..
imi e frig,
pe interior sunt cald, topit de vise...
rad cand ploua..
plang cand intunericul nu mai vrea sa vina..
da, intunericul, fiindca
nevazut de nimeni
ma pot misca in voie,
pot sari bariere ,
dar
am ales sa stau sub lumina ce strapunge norii,
sa stau la un ceai, la apus.
minte nebuna, multumesc ca ma lasi
sa-mi fac de cap,
chiar daca ma costa sufletul..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu