Ideile mi se scurg de pe tavan direct in craniu
curg, si se preling
ca cerneala pe o foaie veche..
din tot neajunsul
ma multumesc cu doua pietre..
pe una imi sprijin capul,
iar cu cealalta
mi-l zdrobesc.
a devenit placerea mea vinovata
sa tac atunci cand trebuie sa vorbesc
si sa vorbesc cand trebuie sa tac..
The End
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu