Pungi de noroi,
rani insangerate,
cicatrici pe mana dreapta
ce nu se pot ascunde.
Hainele sunt curate,
dar murdare de apa ce-mi inmoaie trupul.
Spatele e rezemat
de zidul rece, absurd.
Corpul ingheata,
fiori imi patrud trupul
ca un Columb,
ce nu stie unde sa sa opreasca.
O data pe zi , o raza,
ma alina, dar pleaca repede
lasand locul zidurilor de piatra.
Poftesc la ea,
imi doresc lumina.
Apa m-a dizolvat, sangele in mine a racit,
lasand in locul inimi un ghetar
si o iarna polara ce-mi circula prin vene.
Zambesc biruitor,
injur , si o coasta-mi scot,
in perete infing si continui sirul
pana cand pe pamantul cald ajung.
Si vad, si ma uimesc..
rasul devine isteric.
Aici e doar un lac secat
sub un soare ce`mi arde toate ranile
care acum dor mai rau.
Caut apa,
dar sarea domneste in juru-mi,
plamani-mi ard flacara albastra
sangele se-ncheaga-n vene
iar eu...
Oooof.!
Coastele-mi adun,
iar locul ce mi-a marcat existenta
e acum partas la existenta mea ,
derulata intre un perete,
..rotund..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu