Iar petele de sange verde ard podeaua,
Detest cum te uiti la mine sfidatore`n umbra,
Iar scaunu` de sub mine nu`i decat beleaua.
Chipul tau s`arunca incet in lumina sacra,
Caci nu`ti doresti decat supusa tinta,
Dar soarele pe care`l credeai prieten,
A urlat in taina doar ca sa te minta !
Acum si eu, si tu , si noi , asteptam,
Luna ceea ce aduce nestiinta!
Acum si eu , si tu, si noi ,regretam,
Cutitul moale ce`a adus ...cunostiinta!
Caci sentimentu` a ars parte din mine ,
Exact ca soarele retina !
Si chiar cu un picior retras,
Pot tine in mana lumina .
Si pot sterge cu pamant pe geamul umed
Al propriului meu matur orgoliu,
Resemnarea nu are rol in poveste,
Fiindca pe caldura nu se poarta doliu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu