Omule din tren

 

 Omule din tren cu geantă mare
 Ce cu greu o ridicai 
 Am făcut loc printre bagaje
 Omule din tren, pot să te-ajut?
 
 Omule din tren cu bilet doar dus
 Langă mine te-ai așezat
 Laptopul l-ai scos din geantă
 Omule din tren, pot să mă uit ?
 
 Și unde ai învățat?
 Și cum sunt părintii tăi?
 Cum îți place dimineață cafeaua?
 Nici tu nu suporți oamenii răi ?
 
 Omule din tren, știu cum te cheamă,
 Hai să fumam o tigară
 Lumea spune că o să stăm
 Un pic sau o viată-n gară
 
 Nu te cred că spui tu asta !
 Nu am cum să te susțin,
 Bolnavul tău punct de vedere
 Mi se pare prea cretin.
 
 Iarăsi vine-o gară-n care
 Mai putem fuma pe scări 
 Da-mi și mie o tigară!
 Am să-ți dau dau cât timp mai speri..
 
 Omule din tren, mă scuzi te rog
 Cu talpa te-am murdărit,
 Omule din tren , tu oare,
 Companie cât ai să-mi mai ții?
 
 Am văzut când erai plecat,
 Pe biletul albastru , tare..
 Cobori înaintea mea
 Mă lași să te ajut cu bagajul oare ?
 
 Spatele de stat mă doare,
 Picioarele pot să mi le întind 
 Omule din tren , pe geam te văd
 Cum te lupți cu geanta mare.
 
 Trenul pleacă,
 Imbrătisez uitarea.
 Râd, 
 Iar mi-am amintit.

Extras

 îmi imaginez un perete de lemn
 
 unul de beton
 
 altul de lemn și tot așa
 
 
 
 îmi imaginez niște cuie mici
 
 unele mai mari
 
 unele mai mici și tot așa
 
 
 
 îmi imaginez niște palme tăbăcite
 
 altele cu pielea fină
 
 din nou tăbăcite și tot așa
 
 
 
 îmi imaginez mâini străpunse de cuie
 
 pereți străpunși de mâini
 
 cuie ce au străpuns pereții de lemn
 
 și tot așa

Incoplet

perfectul e urât
 perfectul e plictisior
 perfectul există
 
 eu sunt scund
 tu ești înalt, tu ești perfect
 eu sunt sărac
 tu ești bogat, tu ești perfect
 eu sunt orb
 tu poți vedeaa, tu ești perfect
 
 ,dar
 
 eu sunt înalt
 tu ești scund, tu ești perfect
 eu sunt bogat
 tu ești sărac, tu ești perfect
 eu pot vedea
 tu ești orb, tu ești perfect
 
 nu vreau să fiu perfect
 vreau să fiu incomplet
 vreau să fiu incoerent

Confuzia

se prea presupune că urâtul din urât se naște,
 dar eu sunt văr cu Platon.
 urâtul se naște din frumos, căci din el frumosul mai frumos apare
 și ce a fost frumos
 urât devine.
 
 se prea presupune că zgomotul din zgomot se trage,
 dar eu sunt văr cu Beethoven.
 zgomotul se naște din liniște, căci din el liniștea mai liniștit apare
 și tot ce a fost liniște
 zgomot devine.
 
 se prea presupune că păcatul din păcat se trage,
 dar eu sunt văr cu Iuda.
 păcatul din virtute se trage, căci din el virtutea mai virtuos apare
 și tot ce a fost virtute
 păcat devine.
 
 se prea presupune că am dreptate
 se prea presupune că nu.

Momentul unu - starea incipienta

si s-au panicat
au aruncat cu creierii in pereti
s-au strivit din neputinta
ideologii ce-mi urla in cap

raurile de sange turbate
si cu deseuri esentiale
mi-au inundat tot corpul
si mi-au strivit gleznele

inafara de un tiuit chinuitor
nu mai aud nimic
si e atat de multa liniste
in jurul zgomotului

atat de curat in jurul meu
si eu
ma vad din jur
si acum nu ma mai vad

din piatra
incheieturile mi se fac lemn
si din beton
simt iar pamant sub mine

Rădăcina

e un pact ce l-am făcut cu ei,
de mic.

din putregaiul ce-l aruncă,
fac aer.

din când în când mai bate vântul,
tremur.

un lac liniştit,
şi eu arunc cu frunze în el.

mici unde se avăntă spre mine,
le simt.

e atât de clar,
văd peştii cum se ascund sub pietre.

şi acel copac ce-i face umbră,
sunt eu.

Vitraliul

sunt o lumânare aprinsă în mijlocul zilei

un biped cu unghii scurte

sărăcia oaselor ce vomită calciu

sunt o pungă plină de cuvinte

un urlet de dispărere 

infecţia ce-mi leagă corpul de pământ

sunt liniştea unui copil surd

un zâmbet plin de cioburi 

creion întins pe podul palmei

sunt tot ceea ce urăsc că sunt

un om ce-n silă mă îmbrăţişez 

şi-mi scutur carnea de sub unghii

sunt ceea ce vrei tu să fiu

un om docil scuipând smaralde 

o privire de psihopat lăsată-n cuier afară

sunt 

câte o bucată de sticlă din vitraliul vostru

pământ şi oase şi apă mă ţin părtaş ascuns